Timpul, ceasul şi clepsidra

(Khadgar, nou numit ucenic al marelui vrăjitor Medivh, a avut o viziune în prima zi petrecută în turnul Gardianului. Nelămurit despre sensul acestei viziuni – în care crede ca se vede pe sine când va fi bătrân -, Khadgar îl întreabă întâi pe castelanul lui Medivh, Moroes, dacă e vorba despre viziuni ale trecutului sau ale viitorului. Moroes, monosilabic ca de obicei, îi răspunde scurt: „Sunt viziuni şi despre trecut şi despre viitor”. Încă măcinat de viziune, după ce reuşeşte să intre în graţiile lui Medivh, Khadgar îi pune aceeaşi întrebare acestuia, născând discuţia care urmează. Este însă uimitor că într-o carte aparent banală se regăsesc subiecte care pot foarte bine fi incluse în cărţi de filosofie. Ce este timpul? Curgere ritmată? Amalgam? Haos? Evenimentele sunt planificate dinainte? Putem interveni? Finalul este implacabil?). (mai mult…)

Despre onoare

„Onoare” nu este un cuvânt, este o valoare. Din păcate, în prezent, când se vorbeşte despre onoare, aceasta este văzută în relaţie cu ceva extern – cu o carte de reguli ce trebuie respectate -, sau cu faima, cu laudele societăţii în care trăim.

Onoarea trebuie să fie însă ceva interior. De asemenea, aceasta nu este atributul exclusiv al războinicilor sau al nobilimii, nu merge mână în mână cu aurul sau cu succesul între semeni. (mai mult…)

De ce mi-am pus numele Throkwa

Throkwa mi s-a părut a fi un nume în linie cu felul de a vorbi al orcilor: gutural, aspru, hotărât. Cu toate acestea, sfârşitul „…wa” este moale, ţine de unduire, de sunetul săgeţii când străpunge aerul, de comunicarea mentală cu animalele.

Alegerea numelui nu a fost întâmplătoare. Înainte de toate, un asemenea nume nu s-ar fi putut potrivi decât unui vânător, un tank nu avea de ce să fie numit aşa (tankul trebuie să aibă un nume hotărât, brut, monosilabic, fără „o”-uri, fără „wa”-uri), un rogue nici atât (pentru cuţitaşi, numele trebuie să aducă în totalitate aminte de sunetul cuţitului, de un hâsâit, de un şarpe). (mai mult…)

Elementalii – Spiritul Naturii Primordiale. Drumul lui Thrall spre înţelepciune (VI)

Apoi, dintr-o dată, Thrall fu scuturat din cap până-n picioare cu o forţă atât de vehementă, încât icni zgomotos. Fireşte, al cincilea element.

Spiritul Naturii Primordiale.

Noi suntem spiritul Naturii Primordiale, esenţa şi sufletele tuturor fiinţelor vii. Suntem cel mai puternic dintre toate, întrecând cutremurele Pământului, vânturile Aerului, flăcările Focului sau potopurile Apei. Vorbeşte, Thrall, şi spune-ne de ce crezi că eşti vrednic de a primi ajutorul nostru. (mai mult…)

Elementalii – Apa. Drumul lui Thrall spre înţelepciune (V)

Spiritul Apei se revărsă în el, calmând şi răcorind arsura pe care o lăsase în urmă Spiritul Focului. Thrall avu viziunea oceanului, deşi nu îl mai văzuse niciodată până atunci, şi se strădui să-i sondeze cu mintea profunzimile întunecate. Ceva rece îi atinse pielea. Deschise ochii şi văzu că ningea dens şi repede. Printr-un gând, prefăcu ninsoarea în ploaie, iar apoi o opri cu totul. Alinarea lăuntrică pe care o simţi din partea Spiritului Apei spori şi se linişti, iar Thrall îl lăsă să plece mulţumindu-i din străfundul inimii.

Privi spre Drek’Thar, dar şamanul scutură din cap.

– Testul tău nu e săvârşit încă, îi spuse el.