Elementalii – Aerul. Drumul lui Thrall spre înţelepciune (III)

Eu sunt spiritul Aerului, Thrall, fiul al lui Durotan. Eu sunt vânturile care încălzesc şi răcoresc pământul, ceea ce vă umple plămânii şi vă ţine în viaţă. Eu port păsările şi insectele şi dragonii, şi toate lucrurile care cutează a se avânta în zbor spre înălţimile mele ameţitoare. Întreabă-mă.

Thrall ştia ce să facă de data aceasta, şi rosti aceeaşi întrebare. Senzaţia de putere care îl cuprinse fu diferită de data aceasta: mai uşoară, mai liberă. Cu toate că îi fusese interzis să vorbească, nu îşi putu reţine râsul care îi clocotea în suflet.

Se simţi mângâiat de vânturi calde, ce îi aduseră la nări tot soiul de mirosuri delicioase, iar când deschise ochii, se pomeni plutind deasupra pământului. Drek’Thar era atât de departe sub el încât părea doar o jucărie de copil. Dar lui Thrall nu îi era teamă. Spiritul Aerului avea să îl susţină; întrebase, iar acesta răspunsese. Pluti încetişor în jos până simţi piatra tare sub picioare. Aerul îl mângâie cu o atingere blândă, apoi se risipi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *