Elementalii – Spiritul Naturii Primordiale. Drumul lui Thrall spre înţelepciune (VI)

Apoi, dintr-o dată, Thrall fu scuturat din cap până-n picioare cu o forţă atât de vehementă, încât icni zgomotos. Fireşte, al cincilea element.

Spiritul Naturii Primordiale.

Noi suntem spiritul Naturii Primordiale, esenţa şi sufletele tuturor fiinţelor vii. Suntem cel mai puternic dintre toate, întrecând cutremurele Pământului, vânturile Aerului, flăcările Focului sau potopurile Apei. Vorbeşte, Thrall, şi spune-ne de ce crezi că eşti vrednic de a primi ajutorul nostru.

Thrall nu putea răsufla. Era copleşit de puterea învolburată dinlăuntrul şi din afara lui. Forţându-şi ochii să se deschidă, văzu forme de un alb pal rotindu-se într-un vârtej în jurul lui. Una era un lup, alta o capră, alta un orc, apoi un om şi o căprioară. Îşi dădu seama că fiecare lucru viu avea un suflet şi se simţi cuprins de disperare la gândul că va trebui să le simtă şi să le stăpânească pe toate.

Dar, mai iute decât at fi putut visa, spiritele îl umplură şi îl deşertară. Thrall se simţi asaltat cu violenţă şi luat la pumni, dar se chinui să se concentreze, să se adreseze fiecăruia cu respect. Însă îi deveni imposibil, iar Thrall se prăbuşi în genunchi.

Aerul se umplu de un sunet lin, plăcut, iar Thrall se zbătu să ridice capul, deşi îl simţea greu, ca de piatră.

Acum pluteau liniştit în jurul lui, iar el îşi dădu seama că fusese judecat şi găsit vrednic. Un cerb fantomatic se ridică pe picioarele dinapoi în preajmă-i, iar Thrall îşi dădu seama că nu avea să mai fie în stare niciodată să muşte pur şi simplu dintr-o halcă de carne de vânat fără să îi simtă Spiritul şi fără să îi mulţumească pentru hrana pe care i-o oferea. Se simţi înrudit cu fiecare orc care se născuse vreodată şi până şi Spiritul oamenilor semăna mai mult cu prezenţa dulce a Tarethei decât cu cruzimea întunecată a lui Blackmoore. Totul era strălucitor, chiar dacă uneori lumina se îmbina cu întunericul; tot ceea ce însemna viaţă era întrepătruns, iar oricărui şaman care ar fi încercat să se atingă de lanţul acela fără o atenţie şi un respect supreme pentru acel Spirit îi era sortit să dea greş.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *