Şamanism vs. vrăjitorie. Drumul lui Thrall spre înţelepciune

– Magia nu e doar magie?

Thrall, care avea foarte puţină experienţă cu magia, în orice formă a ei, voia să ştie.

– Da şi nu, răspunse Grom. Câteodată efectul este acelaşi. De exemplu, dacă un şaman ar invoca fulgerul ca să îi lovească pe duşmanii săi, ei ar fi arşi. Dacă un vrăjitor ar invoca flăcările iadului împotriva unui duşman, acesta din urmă ar fi ars de viu.

– Deci magia e magie, zise Thrall.

– Însă, continuă Grom, fulgerul este un fenomen natural. Poţi să îl invoci cerându-i să vină. Cu focul iadului, faci un târg. Te costă puţin din tine.

– Dar ai zis că şamanii au dispărut. Asta nu înseamnă că era mai bună calea vrăjitorilor?

– Calea vrăjitorilor era mai grabnică, răspunse Grom. Mai eficientă sau cel puţin aşa se părea. Dar vine o vreme când trebuie plătit un preţ, iar câteodată este într-adevăr scump.

Într-o seară, îl întrebase pe Drek’Thar despre legătura dintre lupi şi orci. Era familiarizat cu conceptul de animale domesticite, fireşte, dar asta părea diferit, mai adânc.

– Este, răspunse Drek’Thar. Lupii nu sunt domesticiţi, nu aşa cum înţelegi tu cuvântul. Au venit ca să ne fie prieteni pentru că i-am invitat eu. Este parte din a fi un şaman. Avem o legătură cu lucrurile lumii naturale şi ne străduim întotdeauna să lucrăm în armonie cu ele. Ne este de folos dacă lupii acceptă să ne fie tovarăşi. Să vâneze cu noi, să ne ţină cald când blănurile nu sunt de ajuns. Să ne alerteze când se apropie străini, aşa cum s-a întâmplat cu tine. Ai fi murit dacă prietenii noştri, lupii, nu te-ar fi găsit. Iar în schimb avem grijă să fie bine hrăniţi, să le vindecăm rănile, iar puii lor nu trebuie să se teamă de vulturii puternici care cutreieră prin munţi în perioada naşterii lor. Am făcut un pact asemănător cu caprele, deşi ele nu sunt la fel de înţelepte ca lupii. Ele ne dau lâna şi laptele lor, iar când avem neapărată nevoie, o capră îşi dă viaţa pentru noi. În schimb, noi le protejăm. Sunt libere să rupă oricând înţelegerea, dar niciuna dintre ele nu a făcut asta în ultimii 30 de ani.

Lui Thrall nu îi venea să creadă ce auzea. Aceasta era într-adevăr o magie puternică.

– Stabileşti legături şi cu alte lucruri, nu doar cu animalele, nu-i aşa?

Drek’Thar aprobă din cap.

– Pot să chem ninsorile, şi vântul, şi fulgerul. Copacii s-ar putea apleca spre mine când i-aş ruga să o facă. Râurile ar putea curge pe unde le-aş ruga eu să curgă.

– Dacă puterea ta este atât de mare, de ce continuaţi să trăiţi într-un loc atât de aspru?, întrebă Thrall. Dacă ceea ce spui tu este adevărat, ai putea preface acest vârf sterp de munte într-o grădină bogată. N-ar fi niciodată greu de găsit de-ale gurii, duşmanii voştri nu v-ar găsi niciodată…

– Iar eu aş încălca cea dintâi înţelegere cu elementele, iar nimic din natură nu mi-ar mai răspunde vreodată!, tună Drek’Thar.

Thrall îşi dori să îşi fi putut retrage vorbele, dar era prea târziu. Era clar că îl jignise profund pe şaman.

– Chiar nu înţelegi nimic? Şi-au înfipt oamenii ghearele lacome chiar atât de adânc în tine, încât nu poţi să vezi ceea ce stă la baza şi în inima puterii unui şaman? Mi se acordă aceste lucruri pentru că rog să mi se acorde, cu respect în inimă, şi sunt dornic să ofer ceva în schimb. Cer să fie satisfăcute doar nevoile vitale pentru mine şi pentru neamul meu. Uneori, cer lucruri măreţe, dar numai când cauza este dreaptă şi justă şi morală. În schimb, le mulţumesc acestor puteri, ştiind că sunt doar împrumutate, niciodată cumpărate. Ele vin la mine pentru că aleg ele să o facă, nu pentru că o cer eu! Acestea nu sutn sclave, Thrall. Sunt entităţi puternice care vin de bună voie, Care îmi sunt tovarăşe în magie, nu slugi. Ptiu!

Mormăi nemulţumit şi îi întoarse spatele lui Thrall.

– Nu vei înţelege niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *